Inceputurile PRIETENULUI cel Mare
Plecarea de la facultate a fost destul de grea, deoarece acolo rămâneau cei cu care îmi împărţisem cafeaua şi pizza în nopţile în care lucram pentru dosarul de acreditare, prietenii mei. Dar eram din nou la un început de drum, şi mă simţeam de data aceasta extraordinar, deoarece simţeam că acesta îmi va fi locul. Am început activitatea destul de modest, într-una din camerele din apartamentul părinţilor mei, cu un singur calculator, dar cu multe din ideile pe care le aveam deja din facultate, în ceea ce priveşte predarea limbii engleze celor mici. Eram hotărât să reuşesc şi să trec peste toate greutăţile ce urma să le întâmpin. Şi nu au fost puţine. În primul rând trebuia să administrez o afacere, cu acte contabile, cu plătit de impozite, lucru la care nu mă pricepeam deloc. Dar, încetul cu încetul, am învăţat de unul singur să fac faţă acestei provocări. Apoi, nopţile mi le petreceam, în pat, frământându-mă cum să fac orele cât mai atractive pentru micii mei prieteni. De multe ori îmi veneau în minte idei pentru care mă ridicam repede din pat şi mă duceam la birou să le notez, de frică să nu le uit. În fiecare an, schimbam câte ceva la felul meu de a preda engleza. De asemenea, mi-am dat seama că numai „spiritul antreprenorial” pe care îl aveam nu era suficient, ci trebuia dezvoltat, fapt pentru care m-am înscris la nişte cursuri economice de dezvoltare a afacerilor. Pe când eram elev la şcoala generală, îmi spuneam cu năduf, de fiecare dată când aveam multe teme de făcut, că „abia aştept să mă fac o dată mare şi să nu mai fie nevoie să învăţ nimic”. Ce copil eram şi ce naiv! Deoarece, în viaţă, trebuie să înveţi mereu, în fiecare zi câte ceva, chiar dacă ai terminat şcoala, să faci cursuri de specializare pentru a ţine pasul cu schimbările care se petrec în jurul tău. Nu eşti dispus să o faci, te condamni singur la insucces! Şi atunci să nu începi să plângi că nu ai avut noroc în viaţă, apucă-te să înveţi, pentru că niciodată nu este prea târziu! În afară de acest curs, mai am şi alte cursuri în derulare, deoarece „Omul cât trăieşte, învaţă!” Aici aş adăuga şi reciproca, deoarece cred eu că este valabilă: „Omul cât învaţă, trăieşte!”fiindcă în momentul în care te opreşti din învăţat, începi să devii lipsit de orice motivaţie. Cel mai fericit moment a fost momentul în care m-am mutat din camera părinţilor mei în sediul prezent, unde îmi desfăşor activitatea şi unde mă simt împlinit.
În toată perioada de când am început să lucrez pe cont propriu, am reuşit să pun în practică câteva din ideile pe care le-am avut încă din facultate sau din timpul nopţilor în care mă frământam cum să fac să fiu un adevărat „prieten mai mare” pentru micuţii mei prieteni. Aşa au luat naştere:
* Programul educaţional „Big BUDDY – Summer Activities”, activităţi pentru vacanţele de vară;
* Cd-uri interactive „HOMEWORK PARTNER”pentru copii şi o serie de Ghiduri cu sfaturi utile pentru părinţi;
* Broşurile „Hai să învăţăm să lucrăm în…”
* Site-ul www.prietenul-cel-mare.ro care m-a stors de energii, dar de care sunt foarte mândru.