Felicitări tuturor celor implicaţi în realizarea acestor două videoclipuri, doamnei Doina Gănescu, “sufletul” Şcolii Populare de Arte din Râmnicu Vâlcea, doamnei Camelia Clavac, o deosebit de talentată soprană, lui Iulian Gogu şi Cristian Iordan, pentru orchestraţiile pieselor, lui Daniel Ilinca şi echipei lui de profesionişti şi nu în ultimul rând tuturor copiilor, dar şi părinţilor şi bunicilor lor care au participat la filmări. Şi vouă, dragi prieteni, vă doresc cele mai frumoase şi fericite sărbători de iarnă! Crăciun fericit şi un An Nou mai bun şi mai frumos!

Dar anul acesta, parcă a fost mai greu ca niciodată, din cauza programului diferit al şcolilor. Până acum, îmi era destul de uşor, deoarece clasele primare, precum şi clasa a 8-a, erau programate dimineaţa la şcoală, permiţându-le astfel să vină la orele particulare după amiaza, iar clasele generale, respectiv clasa a 5-a, a 6-a şi a 7-a, erau programate după-amiaza, permiţându-le astfel să vină dimineaţa. Anul acesta, însă, fiecare şcoală şi-a făcut propriul program, având situaţii când unii copii din clasa a 3-a au fost programaţi după amiaza la o anumită şcoală, iar la celelalte rămânând de dimineaţă, fiind nevoit să organizez două grupe distincte. Iar acesta nu este singurul exemplu. Astfel de cazuri sunt şi la clasa a 5-a şi la clasa a 6-a, însă până la urmă, am reuşit să găsesc variantele optime.

Acum, însă, orarul este gata, grupele au fost programate, Cd-urile interactive Partenerul de lecţii – “Homework Partner” au fost multiplicate, iar Ghidurile cu sfaturi pentru părinţi au fost printate şi legate.

Totul este pregătit pentru un nou an şcolar care va începe de săptămâna viitoare!

Anul acesta, am hotărât să întrerup activitatea firmei pe perioada vacanţei de vară şi, din acest motiv, nu am mai organizat “Proiectele de vară”, însă am avut destul timp să mă gândesc la noi proiecte pe care le vom face cu siguranţă anul viitor. Vor fi câteva surprize, mai ales pentru cei care doresc să îşi pună imaginaţia la muncă pentru a crea lucruri extraordinare.

Vara aceasta, am avut parte de un lucru extraordinar, despre care doresc să vă povestesc în cele ce urmează. Totul a pornit de la o idee, spusă mai mult într-o doară de un prieten, dar care s-a transformat în realitate, bucurând destul de multă lume, ceea ce a contat fantastic de mult pentru noi şi care ne-a adus şi multe satisfacţii. Este vorba de expoziţia de fotografie tridimensională  “etno 3D”, pe care am realizat-o împreună cu doi buni prieteni,  Bobiţă Cătuşanu şi Cătălin Colniceanu. Am muncit pentru această expoziţie o lună de zile, dar a meritat fiecare secundă pentru sentimentele pe care aveam să le trăim când am făcut deschiderea expoziţiei la “Muzeul Satului” din Râmnicu Vâlcea,  unde am fost încojuraţi de prieteni şi unde am petrecut o seară deosebită. Succesul acelei seri, ne-a adus alte solicitări de a participa cu expoziţia noastră în diverse locuri. Astfel, am dus lucrările la Băile Govora, apoi la Muzeul Judeţean de Istorie din oraşul nostru, după care am dus lucrările pe litoral, la Vama Veche. Şi nu ne vom opri aici.

Peste tot unde am fost cu lucrările noastre, am avut parte de reacţii deosebite ale celor care veneau să ne vadă expoziţia. Felicitări, strângeri de mână, încurajări să ducem expoziţia în cât mai multe locuri, toate acestea ne-au adus satisfacţii imposibil de descris în cuvinte. Au fost clipe unice, trăite împreună cu ceilalţi doi prieteni, clipe care au pornit de la o idee spusă mai mult într-o doară, dar care, prin muncă, s-a transformat într-un şir de satisfacţii. Vă doresc şi vouă, dragi prieteni, să simţiţi ceea ce am simţit şi noi, singura condiţie pentru acest lucru este ca ceea ce faceţi să faceţi cu multă pasiune şi, cu siguranţă, veţi reuşi.

Dar, încet, vara a trecut şi acum, cu bateriile reîncărcate, ne vom revedea în noul an şcolar. Vă doresc să aveţi un an  excelent şi să aveţi parte de experienţe care să vă aducă satisfacţii, aşa cum am avut şi eu în această vară. Anul acesta, vom face şi diverse acţiuni, prima fiind foarte curând, aşa că mai aruncaţi câte o privire pe aici, pe blog, pentru a putea afla despre este vorba.

„ Întreprindere sociala- atelier de croitorie pentru persoane cu dizabilitati”

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

29 aprilie 2010

Comunicat de presă

FUNDAŢIA SOUL TO SOUL în parteneriat cu ASOCIAŢIA PENTRU DEZVOLTARE COMUNITARĂ VÂLCEA implementează proiectul „Întreprindere socială – atelier de croitorie pentru persoane cu dizbabilităţi”, proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013,Axa Prioritară 6, Domeniul Major de Intervenţie 6.1.

Proiectul este în a douăsprezecea lună de implementare. Aceasta luna este dedicată încheierii achiziţiilor. De asemenea, activităţile sociale cât şi activităţile de formare profesională sunt curs de finalizare, acestea având un aport deosebit de important în atingerea obiectivelor proiectului. În această lună au fost pregătite formalităţile pentru angajarea beneficiarilor proiectului în întreprinderea socială creată şi în centrul de zi pentru copii.

Urmează ca întreprinderea socială să-şi desfăşoare activitatea cu specific – croitorie. Campania de informare şi mediatizare a proiectului este în desfăşurare, precum şi activităţile de management.

Persoana de contact: Dinică Bogdan – Manager Proiect

Fundaţia Soul to Soul

Tel: 0762.455.399

E-mail: soul17soul@yahoo.com

Iar, pentru acest lucru, nu putem decât să ne scoatem pălăria în faţa eforturilor lor!

Acum a venit rândul nostru să dăm o mână de ajutor fundaţiei. Totul a pornit de la o idee de-a mea, şi anume, de a lega o expoziţie fotografică de un eveniment cu scop caritabil. De aici, până la vernisajul expoziţiei de astăzi a fost drum lung, însă timpul a trecut parcă prea repede. Am făcut invitaţiile, am tipărit fotografiile, le-am caşerat, am printat o mulţime de fişe fiscale, ce să mai, am pregătit totul în cele mai mici detalii. A fost o muncă de echipă, a mea, împreună cu colegii mei de la Fotoclubul “Floarea de colţ”. Ştiţi şi voi cât de mult contează munca în echipă şi împărţirea sarcinilor. Ei bine, reuşita evenimentului de astăzi se datorează în mare parte echipei care s-a implicat în acest eveniment. Iar echipa a fost una mare, compusă din membrii Fotoclubului care au expus astăzi (Anca Băduţ, Mircea Băduţ, Eugeniu Belivac, Bobiţă Cătuşanu, Ioan Ciobotaru, Cătălin Colniceanu, Victor Dumitrescu, Zaharia Dumitru, Trestian Găvănescu, Laurenţiu Holerga, Cristian Lăzărescu, Siţa Lixandru, Cătălin Nimigeanu, Claudiu Niţă şi Gabriel Ungureanu), la care s-a adăugat echipa celor 5 dintre voi (Oana Avram, Andreea Bucă, Teodora Colţ, Alexandra Maria şi Indru Nedelcu), care au ajutat la completarea fişelor fiscale 230, precum şi echipa Fundaţiei “Soul to Soul”.

Evenimentul a fost unul reuşit pe deplin, strângându-se din vânzarea fotografiilor 980 de RON, completându-se în jur de 20 de fişe fiscale, ceea ce mă face să simt o mare satisfacţie. Dar şi o mare mândrie, pentru cei cinci prieteni ai mei, prezenţi astăzi la Mall. Ei sunt: OANA AVRAM, ANDREEA BUCĂ, TEODORA COLŢ, ALEXANDRA MARIA şi INDRU NEDELCU. În faţa lor, mă ridic şi vorba celor de la o televiziune, JOS PĂLĂRIA!

Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc tuturor care au participat astăzi la acest eveniment, celor care au cumpărat fotografii, precum şi celor care au fost de acord să direcţioneze procentul de 2% din impozitul pe salariu deja reţinut anul trecut către fundaţia “Soul to Soul”, din Râmnicu Vâlcea.

Iată şi câteva imagini, realizate de prietenul meu Cătălin Colniceanu, un fotograf deosebit de talentat.

Fotoclubul „Floarea de colţ” împreună cu River Plaza Mall din Râmnicu Vâlcea vă invită  sâmbătă, 20 februarie, anul curent, la etajul I al acestui centru comercial, să participaţi la expoziţia fotografică, cu vânzare, „Din suflet, pentru suflet”, în sprijinul Fundaţiei „Soul to Soul” – Râmnicu Vâlcea. Toate fondurile obţinute din vânzarea fotografiilor vor fi donate acestei fundaţii, iar persoanele interesate să sprijine această fundaţie pot completa, la faţa locului, Fişa 203, prin care pot direcţiona un procent de 2 % din impozitul pe salariul de anul trecut şi reţinut deja de stat, către această fundaţie.

Expun la această expoziţie: Anca Băduţ, Mircea Băduţ, Eugeniu Belivac, Bobiţă Cătuşanu, Ioan Ciobotaru, Cătălin Colniceanu, Victor Dumitrescu, Zaharia Dumitru, Trestian Găvănescu, Laurenţiu Holerga, Cristian Lăzărescu, Siţa Lixandru, Cătălin Nimigeanu, Claudiu Niţă şi Gabriel Ungureanu.

Let’s get involved! – Haideţi să ne implicăm!

Ei bine, da! Asta îmi doresc şi eu pentru anul viitor. Să am determinarea lor, indiferenţă faţă de răutăţile ce ar putea veni gratuit, dar, poate, cel mai important, să îmi păstrez spiritul acela al copilăriei care ne dădea odinioară puterea să ne avântăm în orice luptă, chiar dacă pentru asta trebuia să mutăm munţii din loc. Şi îmi mai doresc ceva: să fiu mai pragmatic. Să nu mai ajung în situaţia să fiu numit prost, numai pentru că pun mai presus interesele altora, convins fiind că aşa este corect. Iar restul, sunt convins că va veni de la sine.

Vă doresc şi vouă, dragii mei prieteni mai mici, mult succes la şcoală, numai note bune, dar şi împlinirea dorinţelor pe care le aveţi pentru anul care va începe în trei zile şi două nopţi. Ne revedem la engleză săptamâna viitoare! Distracţie frumoasă!

1. Identificarea locului sau a persoanelor care au nevoie de ajutorul nostru. Gândiţi-vă la un astfel de loc sau la anumite persoane care au nevoie de noi şi scrieţi aici propunerile voastre. Propunerea cu cele mai bune argumente va fi viitoarea noastră acţiune.

2. Prezentarea situaţiei. O echipă mică, neapărat cel care a făcut propunerea va face parte din echipă, vom merge la faţa locului şi vom face un filmuleţ despre acea situaţie. Acest filmuleţ va fi postat aici pe site pentru ca toată lumea să vadă despre ce este vorba şi ce vom avea de făcut.

3. Organizarea acţiunii. Orice acţiune pe care o facem va trebui bine organizată. Trebuie să stabilim de ce facem această acţiune, cum putem să îi determinăm şi pe alţii să participe la această acţiune, ce ne trebuie, etc.

4. Mediatizarea acţiunii. Orice acţiune de voluntariat ori de binefacere trebuie mediatizată, adică trebuie anunţată publicului larg, cine ştie, poate şi alţii vor dori să ne ajute ori poate că vom face oamenii care vor citi sau auzi despre noi mai responsabili.

5. Acţiunea propriu-zisă. Vom derula acţiunea, urmând ca la finalul ei să vedem dacă am reuşit să facem ceea ce ne-am propus.

Cam acesta este planul. Aştept, aici, pe blog propunerile voastre, iar dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să mă contactaţi pe mess. HAI SĂ NE IMPLICĂM!

Mulţi dintre prietenii mei m-au întrebat, de fapt, m-au rugat să repetăm acest fel de acţiuni cât mai des. Dar, pentru a înţelege ce este de fapt voluntariatul, cum se fac şi organizează acţiunile de voluntariat, am să vă explic în rândurile de mai jos, povestindu-vă cum am făcut acţiunea de la Malul Alb.

În primul rând, am găsit locul care avea nevoie de ajutorul nostru. Ştiţi cu toţii că hobby-ul meu este fotografia, mai ales fotografia în natură, poate de aceea am şi devenit mai sensibil la mizeria aruncată de toţi nesimţiţii oraşelor. Aşadar, căutând un loc de fotografiat păsări de apă, am ajuns la Malul Alb, exact în zona pe care am curăţat-o noi. Nu îmi venea să cred ochilor ceea ce vedeam. Parcă fusese acolo un concurs cu premii foarte atractive, intitulat “Cine este cel mai mare nesimţit?”, cu probe de genul aruncarea sticlelor de plastic în râu ori şutatul dozelor de aluminiu la punct fix. Dar, cred că a avut loc şi o lecţie de fizică, în natură, intitulată “Să ne convingem că sticlele goale de plastic plutesc pe apă.” Trebuia să fac ceva. Trebuia să arăt tuturor mizeria de aici.

Aşa mi-a venit ideea celor două proiecte de astă vară. Aşa am decis că trebuie să ne implicăm, aşa s-a născut sloganul “LET’S GET INVOLVED” (HAIDEŢI SĂ NE IMPLICĂM). Şi aşa am realizat că putem să facem cunoscută mizeria de la Malul Alb. Aşa că ne-am pus pe treabă şi am făcut cele două filmuleţe. Ne-am şi distrat în timp ce făceam filmuleţele, deoarece au fost numeroase faze haioase, încurcări de replici şi altele asemenea. Am postat filmuleţele pe internet şi au început să apară şi reacţii. Unul din filmuleţe chiar a fost apreciat de comunitatea Youtube, fiind recompensat cu patru steluţe. La acestea s-au adăugat şi aprecierile prietenilor mei şi a unora dintre părinţii celor care au participat la proiect. Deja eram convinşi: scopul nostru era atins. Am atras atenţia asupra problemei de la MAlul Alb.

Dar nu era destul. Vorbind cu micii mei prieteni, mi-au spus: “La finalul filmului am zis cu toţii să ne implicăm, atunci hai să ne implicăm până la capăt. Haideţi să mergem să facem curat la Malul Alb!” Da, a fost ideea lor, puternic motivaţi de ceea ce văzuseră şi filmaserăm. Cred că aceasta a fost cea mai puternică motivaţie de care au avut nevoie pentru a se implica. Vroiau să mergem numaidecât, dacă se putea chiar în acea zi. Însă le-am spus că trebuia să organizăm bine această acţiune ca să fie un succes, astfel că le-am propus să facem acţiunea toamna, ca să putem da sfoară în ţară să fim cât mai mulţi.

Vara a trecut, a început şcoala şi noi încă nu făcusem ceea ce ne propusesem: curăţenia la Malul Alb. În prima săptămână de ore, i-am întrebat pe micii mei prieteni dacă în week-end pot veni la acţiunea de curăţare, la Malul Alb şi dacă mai pot anunţa şi alţi prieteni de-ai lor. Sigur, unii au spus pe loc, “da, voi veni, negreşit”, alţii mi-au spus că aveau deja planuri pentru acel week-end, alţii au vrut mai întâi să îşi întrebe părinţii înainte de a da un răspuns final. Tuturor le-am spus că ceea ce urma să facem în week-end era o acţiune de voluntariat, asta însemna că, pentru a participa la această acţiune, trebuiau îndeplinite trei condiţii: 1. părinţii să fie de acord; 2. să îşi dorească sincer să vină şi 3. să nu aibă altceva de făcut în acel week-end. Sigur, cu o seară înainte de acţiune am primit câteva telefoane prin care eram rugat să îi scuz pe unii dintre prietenii mei mai mici, deoarece fie aveau altceva de făcut, fie erau răciţi. Le-am spus tuturor că nu este nicio problemă, deoarece acţiunea noastră era una voluntară: participa cine putea şi cine vroia. Nu era niciun fel de supărare dacă vreunul dintre cei care promiseseră nu mai puteau veni. Nu îmi propusesem să fac o “acţiune voluntară cu caracter obligatoriu” ) cum se mai fac…

Ziua stabilită a venit, sacii de gunoi şi mănuşile de plastic erau cumpărate, micuţii noştri prieteni de la Grădiniţa Happy Kids erau anunţaţi, bunul meu prieten, Bobiţă Cătuşanu şi familia lui erau gata, ce să mai, totul era pregătit. Ne-am întâlnit la gară şi am plecat spre Malul Alb. Ne-am organizat şi am început să facem treabă. Sincer, nu credeam că vom reuşi să facem prea mult, dar am rămas efectiv surprins de repeziciunea cu care se umpleau sacii şi de hărnicia micilor mei prieteni. Ei, da, asta însemna o acţiune de voluntariat bine gândită şi bine motivată. Iar, la sfârşitul acţiunii noastre, nu vă puteţi închipui ce satisfacţie am trăit cu toţii, văzând maşina de gunoi a societăţii URBAN SA cum pleca cu gunoiul strâns de noi, iar în urma ei rămânea natura curată. Despre asta este vorba până la urmă: să simţi satisfacţia lucrului bine făcut, mai ales a lucrului făcut de tine.

În această acţiune, ca şi în multe alte ocazii, am avut lângă mine şi aparatul de fotografiat. Am făcut poze pentru a le posta pe acest site, să arătăm tuturor acţiunea noastră, dar mai ales să îi determinăm pe cei care aruncă mizeria să nu o mai facă. Într-o doară, m-am gândit să anunţ şi presa despre această acţiune. Am apelat la prietenul meu Bobiţă Cătuşanu, care, prin natura profesiei sale de muzician, are legături cu presa şi care m-a ajutat să concep un comunicat de presă. L-am trimis fără să fiu convins că vom apărea în prea multe ziare. Dar, această acţiune se pare că a fost un succes, fiind astfel relatată de o bună parte a mass-mediei locale.

A fost o experienţă bună, din care am avut cu toţii de învăţat, deopotrivă cei mici, dar şi cei mari. Cei mari ar trebui să înveţe de la cei mici dorinţa de a avea natura curată, dorinţa de a face treabă atunci când este nevoie, dorinţa de a se implica atunci când comunitatea are nevoie de ei. Dragi prieteni, vă felicit şi vă rog să mă credeţi când vă spun că aţi reuşit să mă faceţi foarte mândru de voi! Cât despre mine, deja am căpătat experienţă în a organiza astfel de acţiuni, pe care le vom face pe viitor împreună. Fiindcă împreună putem face multe lucruri frumoase şi utile. Pentru că, dacă suntem o “gaşcă de prieteni” , ne vom ajuta între noi, dar vom ajuta şi comunitatea în care trăim.

Mai fusesem cu o săptămână înainte în aceste locuri cu prietenii mei fotografi, iar malul Oltului arăta cam aşa:

Am ajuns la 10 şi jumătate în locaţie şi ne-am organizat. Am luat mănuşile din plastic, am desfăcut sacii şi ne-am apucat de treabă. Între timp, gaşca noastră de prieteni s-a mărit, aici ajungând şi câţiva dintre copiii Grădiniţei Happy Kids din Râmnicu Vâlcea, împreună cu părinţii lor.

Sacii se umpleau foarte repede, iar pajiştea începea să îşi recapete din înfăţişarea ei normală, din demnitatea furată de sticlele din plastic aruncate aiurea de nesimţiţii oraşelor. Am coborât şi lângă râu, profitând de faptul că nivelul Oltului a fost scăzut şi am curăţat şi malul râului.

Copiii s-au organizat foarte bine fără să le spun eu sau alt adult de prin preajmă; unul ţinea sacul celălalt se apleca şi lua sticla de plastic, lucrând astfel în echipă. Da, asta înseamnă lucrul în echipă, iar micii mei prieteni cred că astăzi au învăţat această lecţie esenţială pentru viaţă. Am fost astăzi o echipă, o gaşcă mare, iar ceea ce la început părea imposibil, în două ore deja era realitate.

Cu ajutorul domnului prefect Remus Grigorescu, căruia îi mulţumesc pentru sprijin, am reuşit să iau legătura cu Domnul Ion Cîrjan, directorul SC Urban SA – Sucursala Vâlcea, care a trimis un container pentru a încărca sacii cu gunoiul strâns de noi. Vă vine să credeţi sau nu, UN CONTAINER a fost umplut în câteva minute cu sacii noştri, în jur de 150 de saci, poate chiar mai mulţi. Mulţumim URBAN că aţi fost alături de noi, dar mai ales că aţi fost la înălţime!

Cam aceasta a fost ziua de astăzi şi prima noastră acţiune de voluntariat. Iar aceasta a fost “gaşca” de prieteni care s-au răfuit cu nesimţirea.

Nu am făcut această acţiune ca să dăm o lecţie autorităţilor, am vrut numai să ne răfuim un pic cu nesimţirea celor care, deşi spun că le place să-şi petreacă timpul liber în natură, “nu poate” să îşi strângă gunoiul atunci când pleacă acasă. Şi lasă după ei sticle goale de plastic ori doze de aluminiu, cutii din plastic, încălţări vechi şi câte şi mai câte ciudăţenii. Le-am spus micilor mei prieteni că natura este de fapt casa noastră, iar dacă acasă nu aruncăm sticle de plastic în cadă, să nu o facem nici afară, în natură. Noi, adulţii, trebuie să le lăsăm o casă curată, dar din păcate, adulţii sunt mai preocupaţi cum să polueze natura, în niciun caz cum să o protejeze.

Sper că participanţii la acţiunea de astăzi au învăţat de ce nu este bine să arunci o sticlă de plastic în râu. Pe moment, ea dispare din faţa ochilor noştri, dar cu siguranţă va ajunge undeva. Undeva unde  mai sunt alte sute de sticle. Şi aşa vor avea în faţa ochilor peisaje precum cele de mai sus.

Acum, seara, când scriu aceste rânduri, oboseala se face simţită în toate oasele şi în toţii muşchii. Mă gândesc însă la micii mei prieteni care astăzi timp de două ore au trebăluit ca nişte furnicuţe. Ei trebuie să fie un exemplu de urmat pentru cei mari, care stau ascunşi prin birouri şi care elaborează tot felul de politici regionale, materiale informative şi alte chestii de genul acesta. Nu spun că aceste lucruri ne sunt inutile, dar parcă sunt prea multe, şi politici, şi broşuri informative, şi este prea puţină acţiune concretă. Lăsaţi doamnelor şi domnilor luxul biroului, puneţi-vă cizmele şi mănuşile de cauciuc şi poftiţi de urmaţi exemplul celor mici, pentru că TREBUIE SĂ VĂ FIE UN EXEMPLU DEMN DE URMAT!

Părinţii celor care au venit astăzi, trebuie să fie foarte mândri de copiii lor, pentru că în loc să stea să se joace cu prietenii ori să se relaxeze, au vrut să vină astăzi să facă curat în casa de afară!

Aceştia sunt PRIETENII mei prezenţi astăzi, poate la prima lor acţiune de voluntariat, de care şi eu, sunt foarte mândru:

1. Rareş Cătuşanu – grupa pregătitoare
2. Mihnea Cătuşanu – clasa 1
3. Theodor Belivac – clasa 1
4. Karla Copilu – clasa 1
5. Georgescu Teodora – clasa 1
6. Ştefania Cebuc – clasa a 3-a
7. Cristian Purcea – clasa a 3-a
8. Diana Georgescu – clasa a 4-a
9. Alexandru Ilie – clasa a 4-a
10. Adrian Niţulescu – clasa a 5-a
11. Andreea Voicu – clasa a 5-a
12. Iris Sanda – clasa a 5-a
13. Oana Avram – clasa 7-a
14. Urjan Teodora – clasa a 7-a
15. Ştefan Popa – clasa a 7-a
16. GRĂDINIŢA “HAPPY KIDS” Râmnicu Vâlcea

P.S. Cei care nu aţi putut veni astăzi, nu vă faceţi probleme, pentru că răfuielile cu nesimţirea vor continua. Asta v-o promit eu!

Acţiunea noastră a fost un succes, fiind deja relatată de presa locală:

Adevărul de seară (link)

Am avut şi ajutoare de nădejde (link)

Monitorul de Vâlcea (link)

Viaţa Vâlcii (link)

Impact Real (link)

Portal de stiri (link)