PRIETENUL cel Mare – Big BUDDY

A trecut ceva timp de la acţiunea noastră de la Malul Alb, acţiune, care din punctul meu de vedere, a fost un succes. Doar au scris şi ziarele despre noi, nu? A fost primul pas, a fost prima acţiune de acest gen, iar faptul că ne-am mobilizat şi am realizat-o foarte bine, m-a convins să o repetăm, să facem mai mult pentru comunitatea în care trăim, pe scurt, să ne implicăm. Ce ziceţi?

Mulţi dintre prietenii mei m-au întrebat, de fapt, m-au rugat să repetăm acest fel de acţiuni cât mai des. Dar, pentru a înţelege ce este de fapt voluntariatul, cum se fac şi organizează acţiunile de voluntariat, am să vă explic în rândurile de mai jos, povestindu-vă cum am făcut acţiunea de la Malul Alb.

În primul rând, am găsit locul care avea nevoie de ajutorul nostru. Ştiţi cu toţii că hobby-ul meu este fotografia, mai ales fotografia în natură, poate de aceea am şi devenit mai sensibil la mizeria aruncată de toţi nesimţiţii oraşelor. Aşadar, căutând un loc de fotografiat păsări de apă, am ajuns la Malul Alb, exact în zona pe care am curăţat-o noi. Nu îmi venea să cred ochilor ceea ce vedeam. Parcă fusese acolo un concurs cu premii foarte atractive, intitulat “Cine este cel mai mare nesimţit?”, cu probe de genul aruncarea sticlelor de plastic în râu ori şutatul dozelor de aluminiu la punct fix. Dar, cred că a avut loc şi o lecţie de fizică, în natură, intitulată “Să ne convingem că sticlele goale de plastic plutesc pe apă.” Trebuia să fac ceva. Trebuia să arăt tuturor mizeria de aici.

Aşa mi-a venit ideea celor două proiecte de astă vară. Aşa am decis că trebuie să ne implicăm, aşa s-a născut sloganul “LET’S GET INVOLVED” (HAIDEŢI SĂ NE IMPLICĂM). Şi aşa am realizat că putem să facem cunoscută mizeria de la Malul Alb. Aşa că ne-am pus pe treabă şi am făcut cele două filmuleţe. Ne-am şi distrat în timp ce făceam filmuleţele, deoarece au fost numeroase faze haioase, încurcări de replici şi altele asemenea. Am postat filmuleţele pe internet şi au început să apară şi reacţii. Unul din filmuleţe chiar a fost apreciat de comunitatea Youtube, fiind recompensat cu patru steluţe. La acestea s-au adăugat şi aprecierile prietenilor mei şi a unora dintre părinţii celor care au participat la proiect. Deja eram convinşi: scopul nostru era atins. Am atras atenţia asupra problemei de la MAlul Alb.

Dar nu era destul. Vorbind cu micii mei prieteni, mi-au spus: “La finalul filmului am zis cu toţii să ne implicăm, atunci hai să ne implicăm până la capăt. Haideţi să mergem să facem curat la Malul Alb!” Da, a fost ideea lor, puternic motivaţi de ceea ce văzuseră şi filmaserăm. Cred că aceasta a fost cea mai puternică motivaţie de care au avut nevoie pentru a se implica. Vroiau să mergem numaidecât, dacă se putea chiar în acea zi. Însă le-am spus că trebuia să organizăm bine această acţiune ca să fie un succes, astfel că le-am propus să facem acţiunea toamna, ca să putem da sfoară în ţară să fim cât mai mulţi.

Vara a trecut, a început şcoala şi noi încă nu făcusem ceea ce ne propusesem: curăţenia la Malul Alb. În prima săptămână de ore, i-am întrebat pe micii mei prieteni dacă în week-end pot veni la acţiunea de curăţare, la Malul Alb şi dacă mai pot anunţa şi alţi prieteni de-ai lor. Sigur, unii au spus pe loc, “da, voi veni, negreşit”, alţii mi-au spus că aveau deja planuri pentru acel week-end, alţii au vrut mai întâi să îşi întrebe părinţii înainte de a da un răspuns final. Tuturor le-am spus că ceea ce urma să facem în week-end era o acţiune de voluntariat, asta însemna că, pentru a participa la această acţiune, trebuiau îndeplinite trei condiţii: 1. părinţii să fie de acord; 2. să îşi dorească sincer să vină şi 3. să nu aibă altceva de făcut în acel week-end. Sigur, cu o seară înainte de acţiune am primit câteva telefoane prin care eram rugat să îi scuz pe unii dintre prietenii mei mai mici, deoarece fie aveau altceva de făcut, fie erau răciţi. Le-am spus tuturor că nu este nicio problemă, deoarece acţiunea noastră era una voluntară: participa cine putea şi cine vroia. Nu era niciun fel de supărare dacă vreunul dintre cei care promiseseră nu mai puteau veni. Nu îmi propusesem să fac o “acţiune voluntară cu caracter obligatoriu” ) cum se mai fac…

Ziua stabilită a venit, sacii de gunoi şi mănuşile de plastic erau cumpărate, micuţii noştri prieteni de la Grădiniţa Happy Kids erau anunţaţi, bunul meu prieten, Bobiţă Cătuşanu şi familia lui erau gata, ce să mai, totul era pregătit. Ne-am întâlnit la gară şi am plecat spre Malul Alb. Ne-am organizat şi am început să facem treabă. Sincer, nu credeam că vom reuşi să facem prea mult, dar am rămas efectiv surprins de repeziciunea cu care se umpleau sacii şi de hărnicia micilor mei prieteni. Ei, da, asta însemna o acţiune de voluntariat bine gândită şi bine motivată. Iar, la sfârşitul acţiunii noastre, nu vă puteţi închipui ce satisfacţie am trăit cu toţii, văzând maşina de gunoi a societăţii URBAN SA cum pleca cu gunoiul strâns de noi, iar în urma ei rămânea natura curată. Despre asta este vorba până la urmă: să simţi satisfacţia lucrului bine făcut, mai ales a lucrului făcut de tine.

În această acţiune, ca şi în multe alte ocazii, am avut lângă mine şi aparatul de fotografiat. Am făcut poze pentru a le posta pe acest site, să arătăm tuturor acţiunea noastră, dar mai ales să îi determinăm pe cei care aruncă mizeria să nu o mai facă. Într-o doară, m-am gândit să anunţ şi presa despre această acţiune. Am apelat la prietenul meu Bobiţă Cătuşanu, care, prin natura profesiei sale de muzician, are legături cu presa şi care m-a ajutat să concep un comunicat de presă. L-am trimis fără să fiu convins că vom apărea în prea multe ziare. Dar, această acţiune se pare că a fost un succes, fiind astfel relatată de o bună parte a mass-mediei locale.

A fost o experienţă bună, din care am avut cu toţii de învăţat, deopotrivă cei mici, dar şi cei mari. Cei mari ar trebui să înveţe de la cei mici dorinţa de a avea natura curată, dorinţa de a face treabă atunci când este nevoie, dorinţa de a se implica atunci când comunitatea are nevoie de ei. Dragi prieteni, vă felicit şi vă rog să mă credeţi când vă spun că aţi reuşit să mă faceţi foarte mândru de voi! Cât despre mine, deja am căpătat experienţă în a organiza astfel de acţiuni, pe care le vom face pe viitor împreună. Fiindcă împreună putem face multe lucruri frumoase şi utile. Pentru că, dacă suntem o “gaşcă de prieteni” , ne vom ajuta între noi, dar vom ajuta şi comunitatea în care trăim.

Puteti face un comentariu la acest articol.